identitate căzută și ridicată la loc…

- adică un fel de reportaj cu praștia de gât –

pe bune, nahh… io nu știu (de, în, cum, ce, când, unde, cum, în a cui:)) să mai cred!:))

adică nu scriu pe 14 iulie, dă căderea bastiliei, ca o proclam ziua mea cu ghinion, că mă feresc de demoni, cică… și… pă dracu… că nici nu aveam sa intuiesc ce avea să mi se intâmple pe 16, 17, 18… and counting:)) caderi ampulea cu bitigla… asta după faza că mi-am implantat stema de la opel… sau volkswagen… mai după cum arată… în genunchi:)) -

Nu, nu e vreme de peace&love. Peace&love a căzut, așa cum am căzut eu, la 12 noaptea, peste o mașină parcată pe Victoriei, intrând cu bițigla în ea și zdrelindu-mi dreptul, de la genunchi în jos… piciorul meu, care a mai avut accidente de aproape aceeași natură. Poate că a căzut EXACT ÎN ACEL MOMENT. (scriam pe 17… nahh… cică și de cifra asta să mă feresc… da mă leși?…)

așadar gropi neintuite sub bălți (zici că-i titlu de poezie:))… frâne de ungur prost în dâmboviței cu vlaicu (boule! fă-ți frana mah, pula!:))… and counting… cum zic… (imi trebuie genunchiere… plm… bine zice șoferu!;)… dă trebe să imi las tibia dreapta și genunchiul donatii la ortopedie… pentru avansați. boaftăru la care i-am dat 5 lei pentru amandoi șpagă de la santana până la arad – scuzeeee, meștere, că am stricat piața: îi criză și la bagabonți, în puii mei! zi mersi ca nu ți i-am luat înapoi la arad!:)) – nu și-o putut lua ochii de la piciorul meu drept!:)) i-am zis că de aia avem așa puțin la noi că venim de la un chef cu scandal și atâta am reușit să furăm de pe masă… cum dreaq era să nu mă creadă când arătam ca după un măcel?!:))

dar mama lui radu m-a înțeles – sărut-mâna, doamnă!:) – cel mai bine și cel mai ok: măi, luci, da tu cazi așa, senin, ca la 11-12 ani… pfff… daa, tanti… și atâta e de fain… numa, nahh, repet, cum a zis și șoferu, îmi trebuie genuchiereee! (de alea de firmă: adidas dacă se poate:))

(asterisc: da pe naiba: incepe azi „supliciul de pe pirinei”, ăștia, săracii, îs rupți… frank shleck poate că și-a terminat cariera și coloana, andy se bate cu contador de la egal la egal, lance s-a făcut de râs, cavendish plânge și io mă vait că am picat de două ori jumate cu bițigla! gata asteriscu:)

m-am dus de la ceala la utviniș… am bântuit două păduri pe tripuri diferite completamente, am colindat o grădină și m-am vindecat cu cea mai faină poveste cu pisici acolo. am gândit numa în termeni de peace&love în yinyang cu war&bore.

acum cred că totul stă în adevărul ăsta: peace&love în yinyang cu war&bore… și că nu există continuitate, decât dacă e predestinată. și nici consecutivitate nu există, decât dacă e muncită… și, da, iubito… poate că nici nu are rost munca:)

***

pentru că mi-am pierdut identitatea fac asta, cum am zis și aici, deci! pentru că am vrut eu să o pierd și la un moment dat mi se împlinise visul! am dat cu ea de gard, am umplut-o de sânge! a căzut și se tot ridică, toanta: vaaai, ce mă fac eu fără tine?!:(( da mă doare-n basca pulii, băh, pupăză!

vine italianu, deci, patron de 2012, omul… ca orice legionar roman care se respectă… nu?… și îi transmite la dom`director că mi-o găsit buletinu. la 2012.

și îmi era așa de bine fără ea…

cred că mă culc înapoi. deocamdată tot libertatea din somn rămâne cea mai cool… deși totul depinde de continuități care nu există, de consecutivități nefirești, de o dialectică labirintică și de o metafizică ce trăiește fix cât și precum un fluture.

fix cât și precum un fluture.