Întâlnirea bloggerior… Faza e că ai putea…

Știi care e faza?… Faza e că ai putea!

Am fost ieri la întâlnirea bloggerilor (http://doipedoi.com/2010/07/06/intalnirea-bloggerilor-arad/ – mersi, Daniel Mitre:)… cum ar veni, am fost să ne întâlnim câțiva cu câțiva, cu sau fără treabă unul cu altul… să bem o bere, să zicem fraze premeditate despre noi… să mai facem rost de câteva clickuri… să.

Nu suntem mulți. Nu suntem nici puțini. De exemplu, suntem mai mulți decât cei cu  care și-a început El Che revoluția. Dar suntem mai dezbinați, mai apatici, mai sictiriți, mai puțin liberi, mai rulați, mai futuți, în toate găurile reale și imaginare, mai duplicitari, mai nesinceri…

Suntem cum suntem. Habar n-avem dacă împărtășim aceleași valori, dacă ne raportăm la vreun sistem comun sau dacă avem un deziderat în care credem.

Cert e că viitorul va fi individual și subiectiv. Sau nu va fi… dar merităm noi șansa asta?! Nu cred.

……………….

Nu, nu e vreme de peace&love. Peace&love a căzut, așa cum am căzut eu, la 12 noaptea, peste o mașină parcată pe Victoriei, intrând cu bițigla în ea și zdrelindu-mi dreptul, de la genunchi în jos… piciorul meu, care a mai avut accidente de aproape aceeași natură. Poate că a căzut EXACT ÎN ACEL MOMENT.

Chiar – adevărul tău câte clickuri face?… Frumusetea ta, expusă conform standardelor tale, limitată de priceperea ta la calculator și pe net, câte likeuri autoflatante îți aduce și câte erecții? Ideile tale câte jointuri rulează, câte votci comandă, câte tricouri inscripționează? Comentariile tale câte voturi aduc și câte anulează? Pamfletele tale câte înjurături slobozesc? Anchetele tale câte dosare? Poemele tale cât fior? Reportajele tale câtă empatie?…

Nu stai strălucit, așa-i?…

……………….

Nu stai strălucit pentru că nu nu știi să strălucești. Ți-e frică să ridici capul și să luminezi cu el… chiar dacă ai cu ce. Eși mare și tare până la prima căzătură. Iubești până la prima încercare cu adevărat dificilă. Mori cu câteva secunde înainte de a îți fi susținut proclamația – pentru că, de fapt, nici nu avea ce proclama. Ești șmecher când nu e nimeni pe stradă. Ești bărbat cu inamicii din contumacie. Ești femeie până îți argumentează cineva că nu ești. Deviza ta e „Next…”

Știi care e faza?… Faza e că ai putea!

Ai putea să fii TU – și asta te-ar face fericit. Ai putea fi flacăra propriei tale lumini. Ai putea să-ți iubești iubirea. Ai putea fi propriul tău sistem, ai trăi firesc, nicio secundă să nu te prindă trist, nici o poveste încheiată să nu te găsească dezamăgit și nici un discurs să nu te facă să suferi.

Puțină revoluție interioară, puțin curaj, puțină renunțare la comoditatea pe care ți-o comandă lenea și teama deopotrivă.

Cum spune Pierre Emmanuel:

„Un dram de dragoste in suflet,

Un strop de adevăr în creier –

Cât orz îi trebuie unei vrăbii

Să mai petreac-o zi de iarnă.

………………………………………

Sau crezi că marii sfinți ai lumii

Trag în balanță mult mai mult?”


Reclame

12 responses

  1. radu stepan

    =D>

    17 iulie 2010 la 6:50 pm

  2. Foarte frumos scris Lucian!

    17 iulie 2010 la 8:55 pm

  3. Pingback: aradul in doua zile - impresii | Doipedoi

  4. multumesc, oameni!… deci faza e ca am putea:)

    17 iulie 2010 la 9:30 pm

  5. me again

    faza tare e ca „am putea”…
    faza strong e ca majoritatea ar putea „pana la prima incercare cu adevarat dificila” cand dam de faza constatarii decantarii…si cand am putea afla daca „stopul” sau „dramul” pot cu adevarat incalzi in plina iarna, sau sunt doar imagini iluzorii ca in povestea fetitei cu chibriturile…

    18 iulie 2010 la 12:52 am

  6. me again

    erata:
    era : „stropul” ( dar pentru unii bicicilisti de ocazie e bun si „stop-ul” , daca reusesc sa-l distinga pe ala care trebuie)

    18 iulie 2010 la 1:00 am

  7. Foarte frumos! Uite ca am gasit si doua poze in care apar eu 🙂 Thank you, Lucian

    18 iulie 2010 la 1:10 am

  8. Pingback: La pas prin Arad in doua zile « Bloaga lu' Crazy

  9. Daca aflam cu o zi macar inainte as fi fost acolo… dar eram in Nerv. Am aflat cam tarziu, asta e…Data viitoare va fi mai bn poate…:D
    Postarea ta e super! Imi place sacasmul.

    18 iulie 2010 la 9:18 am

  10. Pingback: Prin Arad nu pe lângă Arad! | impresii din lumea mare

  11. ce rau imi pare ca nu am putut veni si eu vineri la boeme…:( mersi k ai pus poze. Ce frumos scrii

    19 iulie 2010 la 10:15 am

    • lasa… intotdeauna e o „data viitoare”:)
      multumesc pt complimente. go-go, ca si tu esti pe drumul bun! citeste faulkner si cehov. cat poti de „TOT”… si in 2-3 ani dai clasa la multi;)

      19 iulie 2010 la 11:45 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s