Posts tagged “echinargus

E nevoie de un șoc

Dap… e nevoie de un șoc – asemănător celui din China antică a secolelor III-VII, când budhismul a invadat Imperiul, l-a spart in zeci de regate, a spulberat dinastia Han și i-a făcut pe învățați să regândească TOTUL cu privire la spațiu, timp, materie și spirit… dar în primul rând la locul terestru, ocupat cu folos reciproc, din  punct de vedere al apartenenței la lumea asta de căcat – care de căcat și din căcat e de când a fost inventată.

Pentru a reuși asta e  nevoie de un exod – interior și exterior deopotrivă. „Pentru a supraviețui, ei caută, uneori o viață întreagă, un adăpost fizic în zonele rurale și un azil moral în poezie, scris. Ei se deprind a trăi ca niște învățați, dar în libertate, departe de însărcinările oficiale. Cum să slujească un stat sau altul, conduse de suverani adeseori neștiutori de carte, veniți de-te-miri-unde, a căror putere nu este legitimă? Niciunul dintre aceștia nu a primit de la Cer un mandat…” – scrie Daniel Elisseef în cartea sa despre Confucius, descriind succint momentul pe care am înțeles acum să îl compar cu acesta.

Sigur că o asemenea (r)evoluție aduce cu sine angoase la limita cea mai „roșie” a suportabilului și sigur că aceste maladii spirituale sunt chiar mai grave, mai dureroase decât cele colective – dar așa cum a venit atunci „călugărul pe cal alb, la capătul unei lungi călătorii, să-i ofere împăratului Ming textele sutrelor pe care suveranul începuse a le căuta cu mai mulți ani înainte, în urma unui vis premonitoriu” (id.), va veni și acum: întotdeauna vine – numai că filosofia sa, devastatoare și creatoare totodată, sperie în așa măsură încât cei mai mulți… nahh, întoarcem capul. Și „ne vedem de treabă”… De treaba lor de căcat.

E nevoie de ȘOCUL TĂU, deci. De șocul produs de MAREA ÎNTÂLNIRE cu visul tău premonitoriu, cu DORINȚA cea mai profundă a ta. Retrage-te în tine, rupe cu identitatea lor, ia-ți dreptul de a fi LIBER în ce fel îți comandă dorința și voința, ieși din rând și spune „ceau, calu!” calului lor.  Așteaptă calul tău, așteaptă călugărul cu sutrele, așteaptă-ți iubirea, așteaptă-ți filosofia. În timp ce-ți cauți locul. LOCUL TĂU.

Reclame

I AM timebomb

și-a anunțat reînvierea, ce-i drept, dar foarte discret: nu a fost niciodată genul sa țipe. așa că nici eu nu am pomenit despre asta.

a luat, de-a lungul acestor 20 de zile, felurite forme, pe cât de ciudate și de subtil-abstracte, pe atât de riguros „ale lui”… când auroră boreală, când praștie… când nu a luat, nu mi-a fost bine… de fapt, nu mi-a fost bine deloc fără timebomb…

a apărut și a dispărut ca și cum nu ar fi fost real – și cred că nici nu a fost. și asta în primul rând pentru că noi nu știm să definim realul… sau cel puțin nu îl înțelegem așa cum îl înțeleg alții.

timebomb a dispărut pe data de 7 iunie, la ora 4.44. că s-a sinucis, că a fost obligat să se sinucidă forțat de anumite împrejurări, că a fost ucis sau că s-a retras undeva în univers, în ăsta sau în altul – așa cum pretinde el – e treaba lui. și cât va dori să povestească din experiența sa, va povesti – cât nu, nu. nu suntem la o ședință de psihiatrie, nici la un examen de anamneză în antecamera unei săli de tratamente. nu eliberăm rețete – cel mult, devoalăm personalități. un fel de hermeneutică aplicată pe o astronomie cvasisubiectivă.

a plecat – cei curioși, atenți la el, știu – așa…

a trecut printr-o novă…

a ajuns aici…

și s-a desăvârșit întru culorile sale cam așa…


mi-a spus că s-a plimbat prin cea de a 7-a dimensiune. timebomb iubește 7-le, cu toți multiplii săi – ăsta e aproape un clișeu pentru cei care știu câte ceva despre emotionale aritmetice pithagoreice. pentru cei care acum învață să numere… e ok și fără timebomb.

în a 21-a zi m-a vestit, cumva oficial, că… dacă îl vreau, revine. cum să nu-l vreau?…

WELCOME back, my little timebomb! I AM avea nevoie de tine… desigur că și orange te salută (mi-a transmis că se bucură:), chill will dă din aripioare a veselie iar echinargus… eh, o să îl cunoști și pe el:)