Posts tagged “doine urbane

mic vis eco… pornind de la un coșmar

DOMINANTA:

(fără poze)

îi înțeleg  pe ăia din cartierele mexicane, care fumează ganja goală, pe tot gol, pe suflet, pe stomac, pe creierii goi… toată ziua numa asta fac: fumează ganja goală peste ganja goală… la joint mare, așa, cât ale lui bob și le fac, dar mai subțiri și mai lungi, și le pasează între ei. până la 4 merge gașca… 3-4 – atâția umblă: nu mai mulți, nici mai puțini. cam 5 minute durează o bâtă… după aia altul face alta, și tot așa.  umblă fiecare la el cu o pungă de muguri din ăia grei… de 3 până la 10 grame bucata, în buzunarele laterale de la genunchi și le țin… fac bâtele cu ochii închiși… nici nu se uită la foiță. și le fac fără filtru și economisesc fumul în palme… aproape că nu se pierde nimic.

am văzut niște (la televizor… să n-avem vorbe-n plus;) scene de mi-a stat mintea-n loc… paranoia socio-horror e vag zis: spulbera câte unul, la interval de, așa, 4-5 ore… cam de două ori pe zi aveau treabă,  câteva linii groase de coca… să iasă din chillul de ganja și să intre pe trip de violență rece. o tăia pentru câteva zeci de minute… mai lua un fum, pe fugă, de la băieți, și ultima linie, înainte de a-și încărca pistolul-mitralieră, direct de pe pumnul care ținea arma. după ce degetul arătător al mâinii drepte își mângăia gingia preferată, înțepenea pe trăgaci și nu mai pleca de-acolo. urca într-o mașină cu alți băieți, demarau, intrau peste cine trebuia să intre… între ei nu se cunoșteau… purtau doar aceleași insigne. o violau pe aia mică, îi rupeau capu la un unchi nimerit întâmplător (tot de-al lor… plm…), îl executau pe gigi cu datoria și zbang… se întorceau să fumeze altă ganja goală pe sufletul și creierul tot  mai goale…

îi înțeleg… îs hardcore, da îți dai seama cum le-ar fi… ar fi… ne-ar fi… fără ganja?!

nu vrei să știi… și dacă nu o legalizăm, dracului, acuma, la timp, o să aflăm:(

TONICA:

(cu poze)

am postat ieri, pe facebook… și de atunci numa la asta mă gândesc… printre alte sute de tripuri nașpa, ăsta îmi iese așa, la lumină… încearcă, sărăcuțul, să răzbată… cumva independent de forța și de subtilitatea perversă a celorlalte… deci am zis

acuma, dupa nunta lor: io vreau o casuta mica din iarba… numa baloti
si ferestre in baloti… numa capite afara. numa ciuperci si un izvor
mic in padure. si promit ca nu mai fac prostii:)

la ceva de genu mă gândeam:

(îi de pe google… și restul… că nu am abilități de fotoshoper…)

o ieșit o splendoare de dialog:)

    • Lucian Valeriu iarasi ai fost muza, cezara:)

      Yesterday at 11:00 · · 1 personLoading… ·
    • Bogdi Turlea sa ai atata iarba incat sa-ti permiti sa te stergi la c.. cu ea :))

      Yesterday at 11:35 · ·
    • Lucian Valeriu nuuu, nu ma sterg cu aia… nici la buda nu tr sa mergi cand ai un asa ecosistem, man, decat o data pe anotimp:)) si atunci, iti dai seama ce ingrasamant natural dai plantutelor?:))

      Yesterday at 11:38 · ·
    • Bogdi Turlea il aduni tot intr-un colt, oricum e ecologic si nu lasa urme :)) si odata pe anotimp, cum zici tu, pui la plante. vor creste exacerbat :)) dar oare dupa o vreme nu devin autofage? :))))

      Yesterday at 11:49 · ·
    • Lucian Valeriu toti devenim autofagi… mai devreme sau mai tarziu:))

      Yesterday at 12:10 · ·
    • Cezara Polotanu hopa :)) pe asta acum o vad. cand ti-am mai fost muza ?:)) (ti-ai sters anul de nastere … bad, bad boy :))

      Yesterday at 12:19 · ·
    • Lucian Valeriu da ti-l zic in aici: 1967:)) l-am sters pentru ca mi se parea o lauda gratuita, un flit snob:))

      Yesterday at 12:27 · ·
    • Cezara Polotanu pai, de ce mon cher ? ’67 e anul geniilor ?:)) unde ai ascendentul ?

      Yesterday at 12:34 · ·
    • Lucian Valeriu in pesti… din pacate:(

      Yesterday at 12:35 · ·
    • Cezara Polotanu pfff … nu stii ce e frumos 🙂 asta iti da un farmec. ce te faceai daca erai scorpion cu marte in capricorn ? horror dupa putere (cine stie pe unde mai ajungeai, aveai tentatii mai multe de indurat :)). asa … constiinta, ocean … fluturi :)) (mai pe la coada sau inceputul zodiei; eu am suflet de pesti, acolo am luna:)

      Yesterday at 12:39 · · 1 personLoading… ·
    • Lucian Valeriu e 12 nov 1967, ora 12, amiaza… calculeaza tu, daca esti draguta… ca eu sunt praff si tripat pe 10 chestii deodata… acuma… toate faine… ca un fluture inflorit:)

      Yesterday at 12:43 · · 1 personLoading… ·
    • Cezara Polotanu o iei catre putere invaluit in stolul de fluturi :))

      Yesterday at 12:43 · ·
    • Cezara Polotanu ba pardon, pentru 12 amiaza, nu are cum sa fie pesti. e capricorn. brrr. esti mai feroce ca basescu :))

      Yesterday at 12:46 · · 1 personLoading… ·
    • Lucian Valeriu inseamna ca mi l-a calculat gresit fosta muza!:)))

      Yesterday at 12:53 · ·
    • Lucian Valeriu ‎…si io-s nonpragmatic:)

      Yesterday at 12:58 · ·
    • Lunar Moon Lunar Moon Lucian = Blue Rhythmic Night 😉

      Yesterday at 13:40 · · 2 peopleLoading… ·
    • Cezara Polotanu io sunt muza cu lamuritul lucrurilor :)) am glumit cand am zis de base.

      20 hours ago · ·
    • Lucian Valeriu sperrrr

      20 hours ago · ·
    • Cezara Polotanu n-ai cum sa ai pragmatimul lu’ sefu cu o conjunctie soare neptun si cu luna in pesti … cu forta si mai gloomy dupa fluturi :))

      20 hours ago · · 1 personLoading… ·

asta derivând din asta:

  • Yesterday at 10:58 · ·
  • Cezara Polotanu esti un poet eco. 🙂 da’ mantuirea ta tinea de ei ? hmmm … nu o tii in brate pe aia cu: cerul deasupra mea si legea morala in mine ?:)) cu izvorul si ciupercile votez si eu. la fan zic pas, ca mi-a dat fiori de mica dupa ce mi-a spus bunica-mea o poveste despre niste insecte: urechelnite, care stau si in fan.:)

    Yesterday at 11:12 · ·
  • Lucian Valeriu in fanul ala nu stau, soare:) numai soarele si niste fluturi mici, verzi… care dorm cu tine numai daca ai tu chef… dormi dupa un baldachin verde-translucid… numai umbre verzi vezi cand tragi draperia… dormi singur sau nu… asta-i alta problema… mai bine nu, ca iti mai trebuie o culoare, si langa verdele asta e aproape o blasfemie kitsch:)

    Yesterday at 11:16 · ·
  • Cezara Polotanu esti un poet eco epicureic.:) langa verde merge auriu ca tot e si soarele pe acolo, iar cand te sufoca caldura, se poate trece pe argintiu ca sa-i facem loc si lunii.

    Yesterday at 11:26 · ·
  • Lucian Valeriu da… cred ca auriu merge vara si argintiu iarna… primavara si toamna se doarme singur(a)… o mica aluzie de maro-scoarta de copac toamna si un pic de portocaliu, dar foarte palid, primavara:)

    Yesterday at 11:29 · ·
  • Cezara Polotanu well, portocaliul este culoarea mea preferata … asa ca sustin portocaliul un pic mai mult (a nu se face niciun fel de trimitere mentala catre zona simbolismului politic, ca ma ia cu nervi si lesin de la stomac:))

    Yesterday at 11:32 · · 1 personLoading… ·
  • Lucian Valeriu si a mea a fost. acuma am sters-o… dar ramane un orange pal, foarte ok… l-am folosit la intertitlurile de pe blog:)
    ( portocaliul lor il ignor: e fake!)

    Yesterday at 11:36 · · 1 personLoading… ·
  • Cezara Polotanu esti de-al meu frate Valeriu intr-u’ izvor, ciuperca, portocaliu non-politic, verde, ecologism, epicureism si … ecumenism ?:))) (nu, taie-l pe ultimul:))

    Yesterday at 11:40 · · 1 personLoading… ·
  • Lucian Valeriu lasa-l acolo!:)) sa vina tooooti! bahai village!:))

    Yesterday at 11:41 · · 1 personLoading… ·
  • Cezara Polotanu ‎:))))))))) de data asta ramane cum zici tu, tura viitoare e randul meu :))))))

    Yesterday at 11:43 · ·
  • Lucian Valeriu ok:)) vreau sa filmez scena asa: se intalnesc, la unu ca lumea, teologu informatician calinutz cu un guru budist si cu un preot catolic betiv si pedofil, dar inuman de cult. imprejurul lor… numa unu si unu… gattaaa!:)))

    Yesterday at 11:50 · ·

mi-o plăcut atâta de mult încât am declarat-o TONICA, muzical-binevenită precum interventia… cumva suav-competentă a cezarei… o muză căreia, mai încolo, după țuică multă și faze (cred că… nu mai știu nimica: blind!), probabil greu de înțeles în dialectica comportamentală obișnuită… o (altă!) muză căreia a trebuit să-i cer scuze…

i le cer și aici… deși la câte știe ea despre combinații zodiacale interzise, s-ar putea să mă fi iertat instant, găsind cine știe ce ecuație astrală care fix aia făcea la orele alea: îmi dicta mie ce și cum.

m-am dat, de dmineață, pe pozele astea…

eu zic ca-i ok:)

Reclame

Ssschhhuberttt…

Schubertul ăsta și gata… …sper…


7: cauză şi (d)efect. datură şi datorie…

(ATENŢIONARE: articolele de pe blogul ăsta se încadrează genului tabloid-gonzo: sursele şi numele nu se divulgă nici măcar cu preţul libertăţii. Numai dragostea divulgă nume… dar aici, deja, nu mai e vorba despre dragoste ! Autorul nu îşi asumă pseudonimele – nu poţi acţiona în judecată pe cineva care scrie despre ceea ce crede el că crezi tu că eşti… maxim ar fi să-i dai, nu să-i ceri drepturi de autor… Ce libertate a cuvântului ar mai fi aia în care sunt pedepsite echivocurile îndrăzneţe ?… şi, la o adică, tandre:)

– cred că e necesară precizarea… de aia o şi repet… mai ales juridic punând problema… că văd că-i plin pe-aici;) –

E 7 şi hai să sărbătorim. Io zic să luăm ceva datură, că e plin Aradul… am văzut cred că şi prin faţa Primăriei. Să ne dăm cât putem, cu LSDul ăsta vulgar, care ne merită şi pe care-l merităm… şi praf de pulbere să ne facem… ca să chiar nu mai ştim de noi…


PLM, să nu-mi spui că tu, needtotrip cum eşti, ai întotdeauna la tine timbre sau mediocritatea care-ţi permite să treci peste. Să nu faci cu mine pe contabilul de bilanţuri apocaliptic-erotice… că te-am urmărit cum te tăvăleai în chinuri, acu fix 8 luni… 7… 6… (repetă după mine, în countdown… până la cât creză că meriţi;)… io barem îs satisfăcut de estetica mea… îţi explică ea ce trebuie înţeles prin asta. Ia datură! Trompeta Îngerilor. A lui Gabriel. A noastră, a tuturor…

(uite… am citit aici… ia 2 linkuri, să îţi fie mai uşor să meditezi… http://psychoactive.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=46:datura&catid=35:halucinogenic… dar mai ales ăsta: http://www.timpultau.ro/liber/Cel-mai-periculos-drog-din-lume*id_1275-articol.html poate te recunoşti în personaj;)

Sau tu, haiducel de codru, rănit în orgoliul tău extraterestru de o puştioaică la fel de extraterestru explicabilă în sufleţelul ei, rămasă misterios la un stadiu continuum-apocaliptic… zi că nu ţi-ar prinde bine o doză de doină urbană de maturitate orgolioasă… aşa cum şi mie cred că, şi cred că tuturor!:)

Sau ţie, minoritar prost şi neînţeles pentru că neinteligibil, care bântui din varză-n varză varza tuturor, lăsând în urma ta ideea glumeaţă că (nu) e totul pierdut, că nu ai exersa nişte… cum zic ăştia, Halucinaţii, delir, paranoia, tahicardie, fotofobie?… Sau că nu îţi lasă gura apă când citeşti (futu-mă-n control v-ul tău!:=) scopolamina, hiosciamina sau atropina!… Ce cotă ai, în primul rând în proprii tăi ochi, când ştii că eşti pe atropină!… Nu mai pun că te respectă toţi băieţii!:))

Soare, cu tine deja am vorbit… ţi-a povestit Valentin însuşi filme cu tablouri vivante cu tine în ele… nemişcări de o infinită tandreţe a singurătăţii de sine şi de lume… manipulări prieteneşti şi doar răsfăţ cât cuprinde… Că are şi un down,. după aia… dă-le-n mă-sa de downuri… ce, nu le avem, oricum?… Ştii  şi tu câte ceva de prin zonă:)

Ori ţie… sfânta mea curajoasă, pe care nu te-a putut învinge nici cel mai otrăvitor viespe din viaţa asta care aproape că nu ţi-a dat altceva decât otravă… ţie, iubirea mea finală şi partenera mea de mormânt… cum să îţi refuzi privilegiul rar de a fi tu otrava otrăvii?… Cum să nu vrei să auzi arhanghelii vestindu-ţi că, în sfârşit: ai câştigat tot ce voiai să câştigi! Că  ţi-ai câştigat geamănul:)  Chiar dacă după nu-l mai găseşti… şi totuşi merită. Pentru că ştii că el există.

Iar ţie, iubito… că deja nu mai ştiu cum să îţi zic… că am epuizat toate sinonimele lu peşte… cum să nu îţi stea bine cu o cunună de lauri, fie ei şi vulgar-porecliţi păroşi, în sistemul tău, atât de complicat?… Cu câte o cunună de lauri în fiecare neuron… că doar tu eşti înăşi… nu?, Numele Daturei… sâmburele cel mai profund al aritmeticii seminţelor, ecuaţia de stare ultimă şi cuanta cuantelor.

…şi lista ar putea continua… la nesfârşit… dar nu continuă.

Cum am zis: 7 – cauză şi (d)efect! Careu.

Io nu iau… aş fi al 7-lea… dar promit că mă uit la voi cu mare atenţie, că vă vac praf toate monitoarele cu splendori… şi asta chiar dacă nu luaţi. E modul meu de a-mi etala defectele majore şi, nu-i aşa?, multe,  punându-mi în evidenţă ce mi-a mai rămas din calităţile… pe care, nahh… asta e: şi eu mi le iubesc… cum vi le iubiţi şi voi:)… Mai ales că, o scriem cu toţii, peste tot: trăim într-o lume în care cel mai bine vândute sunt (d)efectele.

Deşi, pe bune… mie dor de alte subiecte… ca tuturor, de altfel…


„Îi bun o pulă” drumul rulz!

Doby o făcut foarte bine că şi-o semnat capodopera şi Ioana o făcut excelent că o postat poza asta pe facebook!:)

Măcar acuma ştim unul dintre „numele zeului” – Doby sună excelent şi omofonic, şi filozofic, şi metalingvistic, şi semantic, şi semiotic, şi etimologic, dar şi manelistic, piţipong şi hiphopat: Doby are incărcătura ontologic-onomastică a unui zeu de cartier, de şes sau de munte… nu contează… natural în simplitatea lui de caiet de amintiri-oracol din clasa a VI-a şi superior axiologic la toate nivelurile de pregătire.

ÎI BUN O PULĂ, însă, e capodopera! Mastărpisu lu Mastărmiezudinpizdă. Omagiul românesc la opera lui Umberto Eco şi Rabindranath Tagore hhhhaşişderea. Zarathustra şi Zamolxis, dar şi Goethe cu Beethoven, Joyce cu Pynchon, şi Paraziţii cu Mărgineanu, şi Magritte cu Mondrian…  şi-or vorbit în carioca lu Doby!  Moise însuşi nu şi-o început mai bine decalogul!

ÎI BUN O PULĂ cu negru subţire şi clar sub DRUM BUN cu roşu boldat e tot ce poate fi mai clar în materie de ÎI BUN O PULĂ când o pulă de om sau o zdreanţă de femeie (scuze pentru oltenism, dar aicea merge;) îţi urează, îţi spune pur şi simplu sau chiar îţi face DRUM… auzi tu!… BUN!  Da ce, băh, muie, pe lângă că îmi faci tu drumul, şi mi-l faci ca pula, pe lângă că mă rupi pă el, pă lângă şi pentru el… că, de fapt, drumul ăla al tău de căcat, băh, pulă de zdreanţă ce eşti, e şi a fost drum bun pentru tine, pizdo, şpăgar de dealuri sau constructor de ruine ce eşti… deci pe lângă toate astea îmi mai „urezi” mie DRUM BUN! Aşaaa… cu roşu boldat şi cu exclamare, nu?! Păi da, băhh, are Doby dreptate: ÎI BUN O PULĂ!

Şi, hai: nu mă lua cu „dacă nu-ţi place sau nu vrei de la mine DRUM BUN, ok, scuze pentru deranj”… din moment ce tu eşti ăla sau aia care nu că mi-a făcut, dar chiar mi-a premeditat drumul! A fost acolo fără să mă doară-n pulă de el, iar tu mi-ai atras atenţia, mi-ai distras-o şi mi-ai futut, la propriu, direcţia, seducându-mă cu japca ta de căcat intelectual… alegeri, scrutinuri, şedinţe, licitaţii, sărutări, degete-n pizdă sau alte metode de seducţie că cică-i ăla-i DRUM  şi încă BUN! Păi să nu-mi sugi pula?… Nu-l acuzi pă om că ţi-a acceptat oferta, nu?… futu-ţi oferta-n gură…

Aşa că-mi bag pula-n drumul tău fie şi numa aşa, ca să fie cineva şi basul… să nu cânţi numa tu drum&drum, aşa, unplugged umplut cu versetele tale… să fie cineva şi în completarea drumului tău-DRUM…  Până ce nu îţi ma găseşti şi (sau „nici”?) tu liniştea, tu, care mi-ai ucis prieteni, mi-ai cuplat duşmani, mi-ai dictat biblii şi mi-ai futut toate hi-urile cu DRUMul tău… majusculat! Care DRUM (nu) m-a dus niciunde, ba, dimpotrivă, m-a întors de peste tot şi m-a rispit peste tot. M-a lăsat, disipat şi spart în pixelii altora, după cum se vede, lângă pancarta cu DRUM BUN!, aşa, să fie tot tangoul în favoarea paşilor tăi… pişa-m-aş pe tangoul ăsta de telenovelă! Noh… deci, crapă de necaz acuma, că nu ţi-a reuşit poanta finală pentru că nu a vrut Doby – basul tău de la toba mare personală:)) ÎI BUN O PULĂ… fără majuscule… cu un ton mai jos, te rog!… Aşşşa…

Deci, ia-ţi DRUMul şi pleacă… ar fi o variantă de (Re)Conciliere care presimt că ţi-ar conveni… dar ar fi prea puţin pentru a-mi satisface orgoliul, vanităţile viciate tocmai de tine, precum şi restul calităţilor la care încă mai ţin… că mai am ceva treabă cu ele până la gongul final. Aşa încât nu omite că eşti DATO(A)R(E)… că tăt ne plac echivocităţile elegante şi multisex ca o înjurătură bine plasată… pizdo de pule sau pulo de pizdă aleatorii şi eclectice şi nebune şi predestinate să pară DRUMuri… eşti dato(a)r(e) să răspunzi ori de câte ori te convoacă cineva… şi mai ales cvineva ca mine, cu zeul Doby în spate,  cu un argument atât de moral şi de bun simţ precum cel al Profetului. ÎI BUN O PULĂ drumul tău e tonul de apel pe care îţi vei seta telefonul şi buzzui compul. Pune-i un dnb vulgar-apocaliptic pe fundal… şi trage-ţi un avatar solemn-decent, ca să nu-ţi înţeleagă anturajul (dis)confortul, mai fă două-trei artificii de complezenţă, cât să nu o iei razna de paranoia… te priveşte cum te scoţi, dar fă-mi DRUM spre tine, când am chef de DRUMul ăla pe care mi l-ai stricat, premeditat şi accidental totodată!

Toate astea pentru că EŞTI OBLIGAT(Ă) SĂ ÎŢI IUBEŞTI DRUMUL!


Kindertodenlied…

Explozia urmată de moartea bebelușilor în maternitatea aia blestemată nu e tragedia lor: e a noastră! Când îți mor – și încă în felul ăsta – mai mulți nou-născuți deodată, se cheamă că ceva nu că important, ci ESENȚIAL s-a rupt în raportul tău cu spiritul universal, cu Dumnezeu sau… în cine naiba crezi tu că crezi. Și că ruptura e irevocabilă… pentru că multilaterală și îndelung practicată.

Pentru copilașii ăia nu e nici o nenorocire că nu vor mai prinde 2012-le pe tărâmurile astea. Ei sunt OK acolo unde se află, iar dacă aș fi n locul părinților lor le-aș ridica o piatră funerară mică, de un verde fosforescent, pe care aș desena un zâmbet 🙂

Pentru noi, însă, e un semn… unul cât se poate de accesibil de interpretat, cât se poate de violent în explicitul simbolisticii sale și poate că unul dintre ultimele transmisibile: trăim în cea mai urâtă dintre lumile posibile… Nu, nu ne scufundăm – nu ne mai rabdă oceanul și nici pământul: explodăm în miliarde de particule (non)elementare și ne vom disipa în neant, amestecându-ne în praful cosmic și, migrând, vom deveni ceea ce de fapt merităm să devenim… sau poate am fost sortiți, programați: antimaterie.

Praf de timp.