Ultimele

mic vis eco… pornind de la un coșmar

DOMINANTA:

(fără poze)

îi înțeleg  pe ăia din cartierele mexicane, care fumează ganja goală, pe tot gol, pe suflet, pe stomac, pe creierii goi… toată ziua numa asta fac: fumează ganja goală peste ganja goală… la joint mare, așa, cât ale lui bob și le fac, dar mai subțiri și mai lungi, și le pasează între ei. până la 4 merge gașca… 3-4 – atâția umblă: nu mai mulți, nici mai puțini. cam 5 minute durează o bâtă… după aia altul face alta, și tot așa.  umblă fiecare la el cu o pungă de muguri din ăia grei… de 3 până la 10 grame bucata, în buzunarele laterale de la genunchi și le țin… fac bâtele cu ochii închiși… nici nu se uită la foiță. și le fac fără filtru și economisesc fumul în palme… aproape că nu se pierde nimic.

am văzut niște (la televizor… să n-avem vorbe-n plus;) scene de mi-a stat mintea-n loc… paranoia socio-horror e vag zis: spulbera câte unul, la interval de, așa, 4-5 ore… cam de două ori pe zi aveau treabă,  câteva linii groase de coca… să iasă din chillul de ganja și să intre pe trip de violență rece. o tăia pentru câteva zeci de minute… mai lua un fum, pe fugă, de la băieți, și ultima linie, înainte de a-și încărca pistolul-mitralieră, direct de pe pumnul care ținea arma. după ce degetul arătător al mâinii drepte își mângăia gingia preferată, înțepenea pe trăgaci și nu mai pleca de-acolo. urca într-o mașină cu alți băieți, demarau, intrau peste cine trebuia să intre… între ei nu se cunoșteau… purtau doar aceleași insigne. o violau pe aia mică, îi rupeau capu la un unchi nimerit întâmplător (tot de-al lor… plm…), îl executau pe gigi cu datoria și zbang… se întorceau să fumeze altă ganja goală pe sufletul și creierul tot  mai goale…

îi înțeleg… îs hardcore, da îți dai seama cum le-ar fi… ar fi… ne-ar fi… fără ganja?!

nu vrei să știi… și dacă nu o legalizăm, dracului, acuma, la timp, o să aflăm:(

TONICA:

(cu poze)

am postat ieri, pe facebook… și de atunci numa la asta mă gândesc… printre alte sute de tripuri nașpa, ăsta îmi iese așa, la lumină… încearcă, sărăcuțul, să răzbată… cumva independent de forța și de subtilitatea perversă a celorlalte… deci am zis

acuma, dupa nunta lor: io vreau o casuta mica din iarba… numa baloti
si ferestre in baloti… numa capite afara. numa ciuperci si un izvor
mic in padure. si promit ca nu mai fac prostii:)

la ceva de genu mă gândeam:

(îi de pe google… și restul… că nu am abilități de fotoshoper…)

o ieșit o splendoare de dialog:)

    • Lucian Valeriu iarasi ai fost muza, cezara:)

      Yesterday at 11:00 · · 1 personLoading… ·
    • Bogdi Turlea sa ai atata iarba incat sa-ti permiti sa te stergi la c.. cu ea :))

      Yesterday at 11:35 · ·
    • Lucian Valeriu nuuu, nu ma sterg cu aia… nici la buda nu tr sa mergi cand ai un asa ecosistem, man, decat o data pe anotimp:)) si atunci, iti dai seama ce ingrasamant natural dai plantutelor?:))

      Yesterday at 11:38 · ·
    • Bogdi Turlea il aduni tot intr-un colt, oricum e ecologic si nu lasa urme :)) si odata pe anotimp, cum zici tu, pui la plante. vor creste exacerbat :)) dar oare dupa o vreme nu devin autofage? :))))

      Yesterday at 11:49 · ·
    • Lucian Valeriu toti devenim autofagi… mai devreme sau mai tarziu:))

      Yesterday at 12:10 · ·
    • Cezara Polotanu hopa :)) pe asta acum o vad. cand ti-am mai fost muza ?:)) (ti-ai sters anul de nastere … bad, bad boy :))

      Yesterday at 12:19 · ·
    • Lucian Valeriu da ti-l zic in aici: 1967:)) l-am sters pentru ca mi se parea o lauda gratuita, un flit snob:))

      Yesterday at 12:27 · ·
    • Cezara Polotanu pai, de ce mon cher ? ’67 e anul geniilor ?:)) unde ai ascendentul ?

      Yesterday at 12:34 · ·
    • Lucian Valeriu in pesti… din pacate:(

      Yesterday at 12:35 · ·
    • Cezara Polotanu pfff … nu stii ce e frumos 🙂 asta iti da un farmec. ce te faceai daca erai scorpion cu marte in capricorn ? horror dupa putere (cine stie pe unde mai ajungeai, aveai tentatii mai multe de indurat :)). asa … constiinta, ocean … fluturi :)) (mai pe la coada sau inceputul zodiei; eu am suflet de pesti, acolo am luna:)

      Yesterday at 12:39 · · 1 personLoading… ·
    • Lucian Valeriu e 12 nov 1967, ora 12, amiaza… calculeaza tu, daca esti draguta… ca eu sunt praff si tripat pe 10 chestii deodata… acuma… toate faine… ca un fluture inflorit:)

      Yesterday at 12:43 · · 1 personLoading… ·
    • Cezara Polotanu o iei catre putere invaluit in stolul de fluturi :))

      Yesterday at 12:43 · ·
    • Cezara Polotanu ba pardon, pentru 12 amiaza, nu are cum sa fie pesti. e capricorn. brrr. esti mai feroce ca basescu :))

      Yesterday at 12:46 · · 1 personLoading… ·
    • Lucian Valeriu inseamna ca mi l-a calculat gresit fosta muza!:)))

      Yesterday at 12:53 · ·
    • Lucian Valeriu ‎…si io-s nonpragmatic:)

      Yesterday at 12:58 · ·
    • Lunar Moon Lunar Moon Lucian = Blue Rhythmic Night 😉

      Yesterday at 13:40 · · 2 peopleLoading… ·
    • Cezara Polotanu io sunt muza cu lamuritul lucrurilor :)) am glumit cand am zis de base.

      20 hours ago · ·
    • Lucian Valeriu sperrrr

      20 hours ago · ·
    • Cezara Polotanu n-ai cum sa ai pragmatimul lu’ sefu cu o conjunctie soare neptun si cu luna in pesti … cu forta si mai gloomy dupa fluturi :))

      20 hours ago · · 1 personLoading… ·

asta derivând din asta:

  • Yesterday at 10:58 · ·
  • Cezara Polotanu esti un poet eco. 🙂 da’ mantuirea ta tinea de ei ? hmmm … nu o tii in brate pe aia cu: cerul deasupra mea si legea morala in mine ?:)) cu izvorul si ciupercile votez si eu. la fan zic pas, ca mi-a dat fiori de mica dupa ce mi-a spus bunica-mea o poveste despre niste insecte: urechelnite, care stau si in fan.:)

    Yesterday at 11:12 · ·
  • Lucian Valeriu in fanul ala nu stau, soare:) numai soarele si niste fluturi mici, verzi… care dorm cu tine numai daca ai tu chef… dormi dupa un baldachin verde-translucid… numai umbre verzi vezi cand tragi draperia… dormi singur sau nu… asta-i alta problema… mai bine nu, ca iti mai trebuie o culoare, si langa verdele asta e aproape o blasfemie kitsch:)

    Yesterday at 11:16 · ·
  • Cezara Polotanu esti un poet eco epicureic.:) langa verde merge auriu ca tot e si soarele pe acolo, iar cand te sufoca caldura, se poate trece pe argintiu ca sa-i facem loc si lunii.

    Yesterday at 11:26 · ·
  • Lucian Valeriu da… cred ca auriu merge vara si argintiu iarna… primavara si toamna se doarme singur(a)… o mica aluzie de maro-scoarta de copac toamna si un pic de portocaliu, dar foarte palid, primavara:)

    Yesterday at 11:29 · ·
  • Cezara Polotanu well, portocaliul este culoarea mea preferata … asa ca sustin portocaliul un pic mai mult (a nu se face niciun fel de trimitere mentala catre zona simbolismului politic, ca ma ia cu nervi si lesin de la stomac:))

    Yesterday at 11:32 · · 1 personLoading… ·
  • Lucian Valeriu si a mea a fost. acuma am sters-o… dar ramane un orange pal, foarte ok… l-am folosit la intertitlurile de pe blog:)
    ( portocaliul lor il ignor: e fake!)

    Yesterday at 11:36 · · 1 personLoading… ·
  • Cezara Polotanu esti de-al meu frate Valeriu intr-u’ izvor, ciuperca, portocaliu non-politic, verde, ecologism, epicureism si … ecumenism ?:))) (nu, taie-l pe ultimul:))

    Yesterday at 11:40 · · 1 personLoading… ·
  • Lucian Valeriu lasa-l acolo!:)) sa vina tooooti! bahai village!:))

    Yesterday at 11:41 · · 1 personLoading… ·
  • Cezara Polotanu ‎:))))))))) de data asta ramane cum zici tu, tura viitoare e randul meu :))))))

    Yesterday at 11:43 · ·
  • Lucian Valeriu ok:)) vreau sa filmez scena asa: se intalnesc, la unu ca lumea, teologu informatician calinutz cu un guru budist si cu un preot catolic betiv si pedofil, dar inuman de cult. imprejurul lor… numa unu si unu… gattaaa!:)))

    Yesterday at 11:50 · ·

mi-o plăcut atâta de mult încât am declarat-o TONICA, muzical-binevenită precum interventia… cumva suav-competentă a cezarei… o muză căreia, mai încolo, după țuică multă și faze (cred că… nu mai știu nimica: blind!), probabil greu de înțeles în dialectica comportamentală obișnuită… o (altă!) muză căreia a trebuit să-i cer scuze…

i le cer și aici… deși la câte știe ea despre combinații zodiacale interzise, s-ar putea să mă fi iertat instant, găsind cine știe ce ecuație astrală care fix aia făcea la orele alea: îmi dicta mie ce și cum.

m-am dat, de dmineață, pe pozele astea…

eu zic ca-i ok:)

Despre jeguri

up(?)date… scuze:)

(genul articolului: pamflet metafizico-etic în tratament gonzo)

Chiar așa: ce este jegul?

În primul rând – chiar dacă este al doilea;) – să percepem jegul, și nu doar conceptual, ca pe o categorie de sine stătătoare, dându-i importanța pe care o merită  în viețile noastre. Pentru că alături de legende, basme și doine, autopsihografii, înjurături sau copii imaginari, viața noastră (cel puțin aici, la oraș)… destul de dura noastră viață e fomată din jeguri. A unora e invadată chiar, dacă nu cumva preponderent trăită în(tre) jeguri… la jeguri mă refer acum.

Ca să fie mai pe înțelesul tuturor și să nu jignim echivocurile, ne referim, definind această categorie, la jeguri umane – deși e de o evidență crasă pleonasmul: restul jegurilor, animale, minerale sau acvatice, botanice, grafice sau atmosferice… nu că sunt inofensive, dar nici măcar jeguri nu sunt: e o diferență majoră între rebuturi, obiecte expirate biologic, zdrențe, steril, cadavre putrede, ratări, ploi acide, pe de o parte, și jeguri – pe de cealaltă parte.

Scurtă încercare de definire a jegului

Jegul este atunci când apare brusc peste tine, mințindu-te la început că-i suportabil, în scurt timp făcându-te să nu poți trăi decât în preajma lui. Nici nu știi când te prinde jegul: la început miroase bine și este discret; după aia ți se insinuează în simțuri, până începe să-ți controleze furnicăturile fizice; după aia umblă, singur și cu tine de mână, și la metafizică, și la tot, până te face una cu metafizica lui: a  jegului… de devii yin-yang cu el. Nu-ți mai pasă că puți a jeg și că toată lumea vede și îți spune că ești cu un jeg. Te îndrăgostești de jeg pentru că n-ai încotro: jegul e mai puternic decât tine… e și sindrom suedez aici, și alte tactici teroriste… seducții interzise de orice cod etic (da, chiar, fuck asta cu etica!… cum ar zice un jeg;) prin care jegul te cucerește… Diferențele care vori fi fost, anterior, între tine și jeg, se estompează. Nu mai există altceva decât identificare pură. Vei fi una cu jegul și jegul va fi una cu tine.

Pe unii îi ia coup de foudre… pe mine m-a luat de câteva ori…  pe tine te-a luat… toată conjugarea. Până și pe pianiste le ia. Și pe zâne. Pe genii, mai ales… Ni se întâmplă tuturor… și unora chiar foarte des … asta cu „foarte des” fiind partea buna a lucrurilor.

Chiar: pe voi, băieți și fete, de câte ori v-a luat jegul?… De câte ori credeți că o să vă mai ia?;)

Relația ta cu jegul

surclasează restul și desființează nivelurile – inexistente DOAR la rigoare. Se raportează sieși și își e sieși conținut: nu mai depinde de tine, ci de jeg… care devii tu…  care ești jegul care este… nu mai depinde de tine nimic. Tu vei fi fost fericit și excitat când jegul te va părăsi, fie și pentru o clipă… în clipa aia vei respira liber de jeg… vei simți adevăratele miresme și vei avea adevărata viziune a unui trecut ratat… fără jeguri… chiar dacă nu prea a fost vreodată… vei simți paradisul pierdut, deci, dar foarte puțin, foarte pe scurt și vei uita repede. În rest, viața ta în preajma jegului va fi, de fapt, viața jegului în tine – trup și suflet gazdă de parazit parazitat complet de jeg. Relație și felație concomitent… subevaluare și subejaculare. Un jeg lângă jegul-colonist.

Pe scurt: logo-uri despre jeg:

– Până la dragoste te va aduce jegul… și te va pune să înțelegi.

– Jegul îți împarte timpul între absolut și întâmplare.  8 = 4 – 4, de exemplu: ecuația de stare a unui jeg.

– Și jegul te va părăsi, îndată ce îți va simți dependența și poate chiar dragostea față de el – ăsta e un truism… dar merită repetat, să înțeleagă și pissy.

– Din jeg nu te mai trezești decât tot jeg.

– Tafelu da jeguri.

(inepuizabilă listă…)

O listă… fie și provizoriu-imaginară de jeguri…

propriu zis nominale… nu există. Ele se vor fi regăsind prin tot feluri de categorii mai mult apriorice decât altfel… cât de valabile nu știu… să nu ieșim însă din perimetrul, și așa mult prea de necuprins, al real-imaginarului:)

un singur PS… un sarut otravit cald si cat trebuie: saahh… e ultimul… a fost o datorie. de aia il si downdatez 11 septembrie… e deja expirat:)

Da: taci, dracului, când îți face lira semn să taci!

taci. taci dracului cand totul din tine iti spune sa taci. cand tot din afara iti spune sa taci. bb spune: taci, bai – unii nu au ce manca, ce bea si ce fuma, tu nu te opresti din bocit o despartire? o lira pe care nici macar nu o cunosti iti da semne:
Lucian Valeriu ramble. just ramble…
56 minutes ago Friends only · Comment · LikeUnlike · View feedback (6)Hide feedback (6)

*
*
*
o
Bogdi Turlea ‎(sc)ramble
38 minutes ago · LikeUnlike ·
o
Lucian Valeriu yepp… a hard one…
37 minutes ago · LikeUnlike ·
o
Lira Wati ‎:-$………………………..:))
33 minutes ago · LikeUnlike ·
o
Bogdi Turlea ca o nuca :))
29 minutes ago · UnlikeLike · 1 personYou like this. ·
o
Lira Wati ‎-:q
26 minutes ago · LikeUnlike ·
o
Lucian Valeriu a wise lira that invite you to shut up:)
8 minutes ago · LikeUnlike ·

AFARA-le și INAUNTRU-le sunt (în) ying-yang (%), acuma stau in 69 si cand lucrurile stau asa, nu ca e ok, da chiar trebuie sa taci. TREBUIE.

EA ITI PORUNCESTE SA TACI… si ai promis ca ii respecti poruncile.

7: cauză şi (d)efect. datură şi datorie…

(ATENŢIONARE: articolele de pe blogul ăsta se încadrează genului tabloid-gonzo: sursele şi numele nu se divulgă nici măcar cu preţul libertăţii. Numai dragostea divulgă nume… dar aici, deja, nu mai e vorba despre dragoste ! Autorul nu îşi asumă pseudonimele – nu poţi acţiona în judecată pe cineva care scrie despre ceea ce crede el că crezi tu că eşti… maxim ar fi să-i dai, nu să-i ceri drepturi de autor… Ce libertate a cuvântului ar mai fi aia în care sunt pedepsite echivocurile îndrăzneţe ?… şi, la o adică, tandre:)

– cred că e necesară precizarea… de aia o şi repet… mai ales juridic punând problema… că văd că-i plin pe-aici;) –

E 7 şi hai să sărbătorim. Io zic să luăm ceva datură, că e plin Aradul… am văzut cred că şi prin faţa Primăriei. Să ne dăm cât putem, cu LSDul ăsta vulgar, care ne merită şi pe care-l merităm… şi praf de pulbere să ne facem… ca să chiar nu mai ştim de noi…


PLM, să nu-mi spui că tu, needtotrip cum eşti, ai întotdeauna la tine timbre sau mediocritatea care-ţi permite să treci peste. Să nu faci cu mine pe contabilul de bilanţuri apocaliptic-erotice… că te-am urmărit cum te tăvăleai în chinuri, acu fix 8 luni… 7… 6… (repetă după mine, în countdown… până la cât creză că meriţi;)… io barem îs satisfăcut de estetica mea… îţi explică ea ce trebuie înţeles prin asta. Ia datură! Trompeta Îngerilor. A lui Gabriel. A noastră, a tuturor…

(uite… am citit aici… ia 2 linkuri, să îţi fie mai uşor să meditezi… http://psychoactive.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=46:datura&catid=35:halucinogenic… dar mai ales ăsta: http://www.timpultau.ro/liber/Cel-mai-periculos-drog-din-lume*id_1275-articol.html poate te recunoşti în personaj;)

Sau tu, haiducel de codru, rănit în orgoliul tău extraterestru de o puştioaică la fel de extraterestru explicabilă în sufleţelul ei, rămasă misterios la un stadiu continuum-apocaliptic… zi că nu ţi-ar prinde bine o doză de doină urbană de maturitate orgolioasă… aşa cum şi mie cred că, şi cred că tuturor!:)

Sau ţie, minoritar prost şi neînţeles pentru că neinteligibil, care bântui din varză-n varză varza tuturor, lăsând în urma ta ideea glumeaţă că (nu) e totul pierdut, că nu ai exersa nişte… cum zic ăştia, Halucinaţii, delir, paranoia, tahicardie, fotofobie?… Sau că nu îţi lasă gura apă când citeşti (futu-mă-n control v-ul tău!:=) scopolamina, hiosciamina sau atropina!… Ce cotă ai, în primul rând în proprii tăi ochi, când ştii că eşti pe atropină!… Nu mai pun că te respectă toţi băieţii!:))

Soare, cu tine deja am vorbit… ţi-a povestit Valentin însuşi filme cu tablouri vivante cu tine în ele… nemişcări de o infinită tandreţe a singurătăţii de sine şi de lume… manipulări prieteneşti şi doar răsfăţ cât cuprinde… Că are şi un down,. după aia… dă-le-n mă-sa de downuri… ce, nu le avem, oricum?… Ştii  şi tu câte ceva de prin zonă:)

Ori ţie… sfânta mea curajoasă, pe care nu te-a putut învinge nici cel mai otrăvitor viespe din viaţa asta care aproape că nu ţi-a dat altceva decât otravă… ţie, iubirea mea finală şi partenera mea de mormânt… cum să îţi refuzi privilegiul rar de a fi tu otrava otrăvii?… Cum să nu vrei să auzi arhanghelii vestindu-ţi că, în sfârşit: ai câştigat tot ce voiai să câştigi! Că  ţi-ai câştigat geamănul:)  Chiar dacă după nu-l mai găseşti… şi totuşi merită. Pentru că ştii că el există.

Iar ţie, iubito… că deja nu mai ştiu cum să îţi zic… că am epuizat toate sinonimele lu peşte… cum să nu îţi stea bine cu o cunună de lauri, fie ei şi vulgar-porecliţi păroşi, în sistemul tău, atât de complicat?… Cu câte o cunună de lauri în fiecare neuron… că doar tu eşti înăşi… nu?, Numele Daturei… sâmburele cel mai profund al aritmeticii seminţelor, ecuaţia de stare ultimă şi cuanta cuantelor.

…şi lista ar putea continua… la nesfârşit… dar nu continuă.

Cum am zis: 7 – cauză şi (d)efect! Careu.

Io nu iau… aş fi al 7-lea… dar promit că mă uit la voi cu mare atenţie, că vă vac praf toate monitoarele cu splendori… şi asta chiar dacă nu luaţi. E modul meu de a-mi etala defectele majore şi, nu-i aşa?, multe,  punându-mi în evidenţă ce mi-a mai rămas din calităţile… pe care, nahh… asta e: şi eu mi le iubesc… cum vi le iubiţi şi voi:)… Mai ales că, o scriem cu toţii, peste tot: trăim într-o lume în care cel mai bine vândute sunt (d)efectele.

Deşi, pe bune… mie dor de alte subiecte… ca tuturor, de altfel…